Categorie: Dreptul Familiei

 Instanta de divort se va pronunta, la cererea partilor, si cu privire la:

1. a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
2. b) numele sotilor dupa divort;
3. c) locuinta familiei;
4. d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
5. e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
6. f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.

In situatia in care sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunţa asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor , chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divort

De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort , potrivit prevederilor Codului civil.

• Exercitarea autoritatii parintesti
  Odata cu pronuntarea divortului, instanta hotaraste si asupra raporturilor dintre parinti si copii lor minori, tinand cont de interesul superior al minorilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si de o eventuala invoiala a partilor. Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, cu exceptia situatiilor in care, din motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in mod exclusiv de unul dintre parinti. In practica judiciara, au fost retinute drept motive intemeiate care sa justifice masura exceptionala a exercitarii in mod exclusiv a autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti situatii precum comportamentul sau imoralitatea parintilor care ar impune cu necesitate o astfel de masura, neglijenta parintilor fata de copii, violenta fata de acestia. De retinut este faptul ca autoritatea parinteasca nu presupune ca ambii parinti sa se ocupe de copil zi de zi, ci inseamnă luarea de decizii comune, respectiv consultarea parintilor in problemele esentiale referitoare la copil.
• Locuinta minorilor. Stabilirea unui program de vizitare
  In cadrul procesului de divort, instanta se va pronunta si cu privire la locuinta minorului, stabilind locuinta acestuia la unul dintre parinti, tinand cont de interesul superior al copilului. Parintele separat de copil are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, instanta avand posibilitatea de a stabili un program de vizitare, care sa permita o relatie reala si efectiva intre parinte si copil. Astfel, programul de vizitare se poate concretiza fie prin deplasarea copilului la domiciliul parintelui pentru intervale de timp bine determinate (la sfarsit de saptamana, perioade din vacantele copiilor), fie prin deplasarea parintelui la domiciliul minorului.

• Contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor
  Prin hotararea de divort, instanta de judecata se pronunta si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, avand posibilitatea fie de a lua act de intelegerea partilor in acest sens, fie, in caz de neintelegere, de a stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala. Cu toate acestea, in situatia in care obligatia de intretinere nu se execută de bunavoie, in natura, instanta dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani. Pensia de intretinere poate fi stabilita sub forma unei sume fixe sau sub forma unei cote procentuale din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere.

O problemă ridicată frecvent, în practică, de către clienții noști, o reprezintă posibilitatea/imposibilitatea de a desface căsătoria în condițiile în care unul dintre soți fie este plecat în străinătate și nu i se cunoaște domiciliul la data introducerii cererii de divorț, fie refuză orice contact în vederea desfacerii căsătoriei.

Este adevărat faptul că în cererea de divorț trebuie indicate în mod obligatoriu domiciliul, respectiv locuința efectivă a soțului pârât, în vederea citării sale, însă legislația actuală oferă soluții în vederea judecării cauzei chiar și în situația imposibilității identificării acestor elemente.

Divorțul este posibil, fără îndoială și în aceste ipoteze, instanța de judecată fiind singura în măsură să dispună asupra desfacerii căsătoriei încheiate între părți.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate.
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.
Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

De asemenea, art. 923 Cod procedură civilă prevede că dacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.